Preţurile de transfer în România şi Europa Centrală şi de Est

În contextul actual al globalizarii, companiile multinationale au devenit principalii jucatori în economia mondiala. Expansiunea regionala pentru obtinerea de pozitii de piata strategice, precum si specializarea pe parcursul lantului de productie, în vederea obtinerii economiilor de scara, au facut ca o parte din ce în ce mai mare din comertul mondial cu bunuri si servicii sa se desfasoare între companii apartinând aceluiasi grup. Conform ultimelor estimari, comertul intra-grup reprezinta aproximativ 60% din comertul global cu bunuri si servicii, iar ponderea acestuia este în continua crestere.

Astfel, problema determinarii preturilor practicate în cadrul tranzactiilor intra-grup a devenit din ce în ce mai importanta. În mod normal, aceste preturi ar trebui sa reflecte valoarea de piata a bunurilor sau serviciilor tranzactionate. Si totusi, de multe ori preturile practicate de societati cu persoane afiliate se abat de la principiul valorii de piata.

Dar ce înseamna mai exact principiul valorii de piata?

Valoarea de piata sau pret de piata reprezinta suma care ar fi platita de un client independent unui furnizor independent în acelasi moment si în acelasi loc, pentru acelasi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în conditii de concurenta loiala.

Preturile de transfer nu reprezinta o stiinta exacta. De aceea, întotdeauna când cineva încearca sa determine valoarea de piata a unui bun sau serviciu, prin diferite metode, va obtine un interval de valori în interiorul caruia se vor situa preturile practicate în cadrul tranzactiilor intra-grup. Însa toate acestea vor face subiectul unuia dintre articolele noastre urmatoare.

Importanta preturilor de transfer

În teorie, preturile utilizate în cadrul tranzactiilor intra-grup reprezinta o modalitate simpla si la îndemâna companiilor membre ale unui grup de a-si realoca profiturile sau pierderile conform obiectivelor urmarite la nivel central. În cazul în care companiile membre ale unui grup sunt situate în tari diferite, atunci deciziile grupului pot influenta pozitia fiscala din fiecare tara în care acesta activeaza.

Este deci important ca fiecare societate implicata în tranzactii cu persoane afiliate sa fie în masura sa-si documenteze faptul ca preturile de transfer practicate sunt la valoarea de piata.

Dezvoltarea cadrului legislativ international

Cadrul legislativ din fiecare tara ar trebui sa vina în întâmpinarea acestei problematici si sa caute sa aduca solutii prin care administratiile fiscale ale fiecarui stat pot sa se asigure ca sarcina fiscala a contribuabililor nu este subestimata.

Desi variantele timpurii ale legislatiei privind preturile de transfer au aparut în Marea Britanie înca din 1915 si în Statele Unite ale Americii din 1917 (ambele state pe atunci motoare ale comertului mondial), la nivel international, primul reper major a fost raportul Organizatiei pentru Dezvoltare si Cooperare Economica (OCDE), „Preturile de transfer si companiile multinationale”, publicat în anul 1979. Totusi, de-abia în a doua jumatate a anilor ‘90 putem spune ca regulile privind preturile de transfer au început sa fie cu adevarat cunoscute si aplicate în practica.

Însa nu numai OCDE este preocupata de problematica preturilor de transfer. Comisia Uniunii Europene a devenit si ea activa în domeniul preturilor de transfer. Ca atare, Comisia a procedat la înfiintarea unui Forum Comun pentru preturile de transfer si a unei Conventii de Arbitraj, acestea fiind doar doua exemple din efortul continuu si sustinut al Comisiei în acest sens. Cele mai recente initiative sunt Codul de Conduita privind documentatia preturilor de transfer pentru persoanele afiliate din Uniunea Europeana si propunerea Comisiei privind normele de aplicare a acordurilor de pret în avans. Codul de conduita este un document de pozitie, care a fost aprobat în Consiliului Uniunii Europene în luna iunie a anului 2006 si care asteapta ratificarea de catre fiecare stat membru, propune un model de documentatie standardizata pentru companiile afiliate care activeaza în spatiul pan-european. Scopul declarat este acela de a minimiza eforturile companiilor pentru pregatirea documentatiei preturilor de transfer si de a simplifica sarcina inspectorilor fiscali care vor verifica tranzactiile intra-grup.

Istoria preturilor de transfer în regiunea Europei Centrale si de Est este mai recenta si are desigur particularitatile sale. Datorita faptului ca marea majoritate a tarilor din regiune sunt tari în tranzitie, se impunea necesitatea crearii unui cadru legislativ favorabil investitiilor straine directe. Preturile de transfer nu reprezentau deci o prioritate a guvernelor acestor state, având în vedere caracterul restrictiv pe care o asemenea legislatie l-ar fi impus tranzactiilor companiilor multinationale, într-un moment în care „competitia” pentru investitii straine era evidenta.

Mai mult, desi în Europa de Vest, preturile de transfer constituiau un punct de actualitate si de mare interes pentru autoritati, era abia momentul în care statele dezvoltate începeau sa-si actualizeze legislatiile si sa creeze un cadru favorabil aplicarii acestor reguli. Prin urmare, practicile nu erau înca definitivate si testate, astfel încât sa poata fi preluate cu usurinta drept model de statele cu o economie de piata mai putin dezvoltata.

În timp ce ratele impozitului pe profit au fost reduse, într-o cursa de atragere a cât mai multor investitori straini (de exemplu: Cipru – 10%, Irlanda – 12.5%, Letonia si Lituania – 15%, Ungaria si România – 16%), prevenirea transferului profiturilor impozabile în jurisdictii favorabile din punct de vedere fiscal prin intermediul tehnicilor de preturi de transfer, a devenit o prioritate a guvernelor.

Faptul ca preturile de transfer au beneficiat de atentie sporita este în de asemenea în concordanta cu tendinta generala de substituire a principiului prevalentei juridicului asupra economicului (care era aplicat extensiv în anii '90), cu principiul prevalentei economicului asupra juridicului, atât în legislatie cât si în practica.

Redactarea legislatiei privind preturile de transfer este o sarcina relativ usoara. În schimb, aplicarea în practica a acesteia necesita expertiza din partea inspectorilor fiscali, care trebuie pregatiti în acest sens. Mai multe tari din regiune au recunoscut ca exista si alte metode de a-i familiariza pe inspectorii fiscali cu acest concept, de pilda prin introducerea cerintelor formale de documentatie a preturilor de transfer, adica prin obligativitatea companiilor de a întocmi o documentatie tehnica temeinica care sa sustina preturile de transfer practicate în tranzactiile cu persoane afiliate.

Polonia a fost „pionierul” regiunii prin adoptarea legislatiei specifice preturilor de transfer înca din 1997 si prin introducerea cerintelor de documentatie în 2001. Ei i-au urmat si alte tari din regiune, precum Ungaria, Cehia, Lituania, Slovenia, Letonia, Rusia si, recent, România. În acest context, este de asteptat ca si celelalte tari din regiune, unde deocamdata a fost definit doar principiul de piata (de exemplu Albania, Bosnia-Herzegovina, Bulgaria Croatia, Macedonia, Moldova, Serbia, Munte Negru, Uzbekistan) sa introduca în curând astfel de cerinte în legislatiile lor domestice.

România

Preturile de transfer reprezinta un concept relativ nou în legislatia româneasca. Principiul valorii de piata a fost introdus pentru prima data în 1994. Însa adevarata recunoastere a venit abia zece ani mai târziu, în 2004, odata cu intrarea în vigoare a Codului Fiscal. În cadrul acestuia sunt prezentate în mod sistematic definitia persoanelor afiliate, principiul valorii de piata, precum si metodele de determinare a preturilor de transfer. Cu alte cuvinte, în cadrul unei tranzactii între persoane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzactiei.

Recent, Codul de Procedura Fiscala a adus în atentie necesitatea documentarii metodei de determinare a preturilor de transfer utilizate de catre companiile care efectueaza tranzactii cu persoane afiliate. Astfel, se instituie obligativitatea contribuabililor de a întocmi un dosar al preturilor de transfer, care sa documenteze metoda folosita pentru determinarea preturilor practicate în cadrul tranzactiilor intra-grup. Modificarea se înscrie într-o tendinta similara în regiune, Polonia, Ungaria, Cehia introducând la rândul lor cerinte formale de documentatie în ultimii ani.

Noile reglementari reflecta interesul crescut al autoritatilor române pentru problematica preturilor de transfer, care ar putea astfel sa devina una dintre principalele arii de investigatie în cadrul inspectiilor fiscale. În aceste conditii, se recomanda companiilor multinationale care activeaza în Romanii sa acorde o atentie sporita preturilor practicate în tranzactiile cu persoanele afiliate si sa fie pregatite sa sustina nivelul acestora printr-o documentatie corespunzatoare. Motivul pentru care preturile de transfer trebuie sa reprezinte o preocupare continua a companiilor multinationale este acela ca determinarea necorespunzatoare a acestora poate duce la ajustari semnificative ale bazei impozabile, ce poate avea un impact fiscal major.

În loc de concluzie…

Pe masura ce tarile din regiune au realizat tranzitia la economia de piata, si legislatiile acestor tari a suferit modificari importante, unul din domeniile care s-a bucurat de o atentie deosebita este cel al preturilor de transfer.

Cu un deceniu în urma, companiile multinationale care operau în România îsi puteau stabili preturile la care se derulau tranzactiile din cadrul grupului fara grija eventualelor implicatii fiscale.

Astfel, în determinarea preturilor de transfer trebuie avute în vedere nu numai cerintele interne de grup, dar mai ales reglementarile fiecarei tari în parte. Prin urmare, se impune nu doar revizuirea si fundamentarea politicilor preturilor de transfer la nivel de grup, ci si pregatirea unei documentatii specifice si complete, prin care se poate demonstra valoarea de piata a preturilor practicate în cadrul tranzactiilor intra-grup.