Daniel Anghel / Director / Indirect Tax |
| |
Legislatia de accize care a intrat in vigoare odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana |
| („UE”) a reprezentat cu siguranta un element de noutate atat prin stabilirea unor reguli absolut noi ale jocului in ceea ce priveste relatiile cu companiile din alte State Membre ale UE cat si prin numeroasele probleme practice cu care companiile din Romania au inceput sa se confrunte pe neasteptate. |
| |
Tranzitia de la vechiul sistem de accizare la cel nou, intra-comunitar s-a produs destul de brusc |
| fara o pregatire prealabila a mediului de afaceri sau a autoritatilor. |
| |
Un subiect destul de fierbinte in acest context este comertul intracomunitar cu produse |
| energetice pentru care nu se datoreaza accize (ca de exemplu uleiuri alimentare, margarine, anumite uleiuri usoare, gazul de sonda, anumite uleiuri minerale, etc.) dar care, conform principiilor enuntate de directivele europene, se supun unor prevederi speciale privind monitorizarea circulatiei intra-comunitare. Este o problema practica cu care se confrunta companiile care pana la aderare importau asemenea produse din State Membre fara a avea obligatii suplimentare. Insa, incepand cu 1 ianuarie 2007, companiile trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de ordin administrativ. |
| |
Astfel, in conformitate cu legislatia privind accizele, companiile care achizitioneaza, de la |
| furnizori din alte State Membre, produse energetice care se supun masurilor speciale de monitorizare, trebuie sa detina un numar de inregistrare in scopuri de accize in Romania care sa poata fi accesat in baza de date a UE „System for Exchange of Excise Data” („SEED”). Pentru a putea obtine acest numar de accize, compania respectiva trebuie sa obtina statutul de operator inregistrat . |
| |
Pe langa statutul de operator inregistrat, in functie de tipul de produs, precum si de destinatia |
| produsului energetic achizitionat, compania mai trebuie sa obtina o autorizatie de utilizator final sau sa dea o declaratie pe propria raspundere cu privire la destinatia produselor achizitionate. |
| |
Inainte de orice, trebuie facuta precizarea ca, asa cum a fost redactata legislatia nationala |
| privind accizele, statutul de operator inregistrat nu se poate obtine decat pentru achizitiile de produse energetice pentru care se datoreaza accize (de ex. motorine, benzine, kerosen). Companiile care doresc sa obtina statutul de operator autorizat pentru astfel de achizitii trebuie sa depuna, in vederea autorizarii, un set de documente la autoritatile fiscale precum si sa garanteze plata accizelor ce s-ar putea datora pentru achizitiile realizate si sa plateasca accizele aferente produselor achizitionate la momentul receptiei. |
| |
Avand in vedere cele de mai sus, companiile care au dorit sa se autorizeze ca operatori |
| inregistrati pentru produse energetice care se supun doar prevederilor speciale privind monitorizarea, conform principiilor enuntate de directivele europene, nu au putut sa o faca deoarece nu exista baza legala pentru autorizarea lor ca operator inregistrat. Mai mult decat atat, in practica nu era posibila stabilirea garantiei respectiv plata accizei pentru astfel de produse energetice pentru simplul motiv ca nu erau supuse unei accize specifice. |
| |
La inceputul lunii august, legiuitorul roman, tinand cont de principiul „practica economica |
| dicteaza” si pentru ca numarul de cereri de autorizare ca operator inregistrat pentru produse energetice supuse masurilor speciale privind monitorizarea era destul de mare, a emis un act normativ care reglementeaza situatiile descrise anterior. Mai exact, companiile care achizitionea produse accizabile care nu sunt subiect de accize dar care se supun masurilor speciale privind monitorizarea circulatiei intracomunitare se pot autoriza ca operator inregistrat. Totusi, stabilirea garantiei in astfel de cazuri ramane in subiect deschis. Ramane de vazut in ce masura acest nou act normativ va putea raspunde situatiilor practice cu care se confrunta companiile romanesti in acest domeniu. |
