Oportunitatea introducerii legislatiei de tip holding in Romania

Dan Badin – Tax Senior Manager

Mihaela Popescu – Tax Senior Consultant

Dezvoltarea grupurilor de societati comerciale romaneşti si eficienta ce deriva din specializare genereaza nevoia de administrare globala si totodata de consolidare a rezultatelor financiare. Societatile de tip holding sunt menite sa raspunda unor astfel de nevoi care vizeza un management eficient la nivel de grup atat din punct de vedere strategic cat si al resurselor financiare.

Noţiunea si caracteristicile unei jurisdicţii de holding

Tradiţional, termenul de societate holding este folosit pentru a desemna o entitate care deţine participaţii in alte entităţi si al cărei principal obiect de activitate este administrarea si controlul acestor participaţii.

Dezvoltarea grupurilor de companii multinaţionale a determinat si creşterea complexităţii structurilor de tip holding astfel încât sa asigure avantaje maxime atât din perspectiva fiscala cat si operaţionala. De aceea, de cele mai multe ori in practica se folosesc combinaţii de societăţi holding, care sa asigure maximum de eficienta din perspectiva administrării atât a unor linii de afaceri independente cat si a unui grup de societăţi in ansamblul sau.

De cele mai multe ori, structura de holding trebuie sa asigure un mix care sa deservească atât nevoile de administrare globala cat si cele de finanţare sau de centralizare a administrării drepturilor de proprietate intelectuala folosite la nivel de grup. Deşi este posibil ca toate aceste activităţi sa fie centralizate la nivelul unei singure entităţi holding, tendinţele recente indica o preferinţa in creştere pentru holding-uri specializate de finanţare sau de proprietate intelectuala, ca entităţi separate de holding-urile tradiţionale de administrare a participaţiilor.

Intr-un scenariu ideal, un regim de tip holding este acela care permite transferul de resurse intra-grup de o maniera flexibila, fără bariere operaţionale sau legale, si fără costuri adiţionale (cum ar fi cele de natura fiscala).

Din perspectiva fiscala, un cadru legislativ adecvat pentru dezvoltarea societăţilor de tip holding trebuie sa asigure ca cel puţin următoarele doua condiţii minime sunt îndeplinite: i) dividendele primite si ii) câştigurile de capital obţinute de societatea holding din vânzarea titlurilor de participare in filialele pe care le deţine sunt venituri neimpozabile. Aceste condiţii reprezintă de fapt transpunerea regimului cunoscut in doctrina fiscala internaţionala sub denumirea de „participation exemption”. Trebuie menţionat ca un regim special pentru holding are adesea in vedere scutirea veniturilor din investiţiile in care se deţine un interes strategic si nu a celor din investiţii speculative. In consecinţa, aplicarea unui astfel de regim este de cele mai multe ori condiţionata de îndeplinirea unui prag minim de deţinere (de exemplu 5% in Olanda, 1% in Cipru pentru ca scutirea aplicabila veniturilor din dividende de la filiale nerezidente sa fie aplicabila).

Pe lângă cerinţele minime prezentate anterior, un regim fiscal este cu atat mai favorabil dezvoltării societarilor de tip holding cu cat sunt îndeplinite si următoarele conditii: cota de impozit pe profit redusa, acces la o retea extinsa de tratate de evitare a dublei impuneri, acces la Directivele UE pentru grupuri multinationale europene, posibilitatea de consolidare fiscala, scutirea altor venituri pasive din participatii cum ar fi cele din dobanzi si redevente, neimpozitarea la sursa a veniturilor (din dividende, dobanzi, redevente) distribuite de societatea holding, inexistenta unor taxe pe capital sau taxe de timbru, etc.

Exemple de state cu legislaţie de holding consacrată

Întrucât implementarea unei structuri de tip holding presupune relaţii si transferuri specifice intra-grup, analiza, din punct de vedere fiscal, a locaţiilor posibile pentru o societate de tip holding va avea in vedere minimizarea sarcinii fiscale (in special, din perspectiva impozitului pe profit, si a impozitelor pe veniturile nerezidenţilor) ce decurge din acest transferuri.

Totuşi, este important de precizat ca analiza oportunităţii de a stabili o societate holding intr-o anumita locaţie trebuie sa ia in considerare atât factori de natura fiscala cat si non-fiscala (de exemplu reputaţie, stabilitatea mediului politic si de afaceri, infrastructura, proximitate in raport cu societăţile operaţionale din grup, costul forţei de munca, regimul juridic general aplicabil societăţilor comerciale, convertibilitatea monedei naţionale, restricţii de repatriere a profiturilor,etc).

Exista multe tari care au implementat o legislaţie favorabila dezvoltării societatilor de tip holding. Cu titlu de exemplu, in Europa statele cu cea mai favorabila legislatie in acest sens sunt: Cipru, Olanda, Elvetia, Luxemburg, Belgia, Spania, etc. Dorim sa subliniem ca existenta unui regim de holding nu trebuie asociata cu ideea unui paradis fiscal (cum ar fi cel din Jersey, Guernsey, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman) care de cele mai multe ori oferă avantajul general al neimpozitării veniturilor.

In Europa Centrala si de Est, Ungaria si Polonia sunt tari care au in prezent un regim fiscal (deşi incipient si mai rigid in comparaţie cu exemplele de mai sus) care poate favoriza structuri de tip holding.

In ceea ce priveşte România, cadrul legislativ actual nu este adaptat / particularizat la cerinţele   unor structuri de tip holding. In consecinţa, grupurile de societăţi comerciale romaneşti recurg cel mai adesea la incorporarea de societăţi holding in jurisdicţii care au un regim adecvat in acest sens. Dintre acestea, cele mai populare locaţii pentru incorporarea societăţilor holding pentru grupurile de societăţi româneşti sunt Cipru si Olanda datorita costurilor reduse, flexibilităţii in administrare si existentei unor tratate favorabile de evitare a dublei impuneri.

Legislaţia romanesca din perspectiva structurilor de holding

România are in prezent avantajul unei cote relativ reduse a impozitului pe profit, accesul la o reţea extinsa de tratate de evitare a dublei impuneri precum si accesul la Directivele Uniunii Europene (UE).

Prezentam mai jos o analiza a condiţiilor fiscale minime pe care legislaţia româneasca ar trebui sa le îndeplinească pentru a permite dezvoltarea structurilor de tip holding.
Conform cadrului legislativ actual, condiţia referitoare la scutirea veniturilor din dividende este îndeplinită cu anumite limitari. Astfel, presupunand ca o entitate de tip holding ar fi incorporata in Romania, veniturile din dividendele obtinute din participatiile sale ar fi venituri neimpozabile in următoarele doua cazuri: (i) filialele sunt persoane juridice romane sau (ii) filialele sunt persoane juridice rezidente fiscal intr-un stat membru al UE in anumite conditii minime de detinere (atat ca procent cat si ca perioada) ce deriva din aplicarea in legislatia interna a prevederilor Directivei UE Societate Mama - Filiala. Aceste condiţionări aduc o anumita inflexibilitate cadrului legislativ actual din perspectiva alegerii unei jurisdicţii de holding. In acest sens, dorim sa precizam ca jurisdicţiile cu regim de tip holding consacrat au introdus in legislaţie un regim general de scutire a veniturilor din dividende obtinute din participatii, independent de rezidenta filialelor întrucât regimul de holding vizează prin natura lui grupuri de companii multinaţionale. Din acesta perspectiva, credem ca este util sa se permita societatilor de holding sa considere venituri neimpozabile dividendele primite din orice sursa, eventual cu indeplinirea unor conditii minime de detinere.

In ceea ce priveste condiţia referitoare la scutirea veniturilor din vânzarea participaţiilor, aceasta nu este îndeplinita. In prezent, câştigurile obţinute de entitatea de tip holding din Romania din instrainarea titlurilor de participare in filialele detinute sunt venituri impozabile in România.

In consecinţa, din perspectiva introducerii legislaţiei de holding in România, prevederile actuale din legislaţia fiscala ar trebui amendate in sensul de a permite scutirea, eventual in anumite condiţii de deţinere, a câştigurilor obţinute din înstrăinarea participaţiilor.

Totuşi, pe lângă impunerea câştigurilor de capital din participatii, apreciem ca un impediment important pentru dezvoltarea societatilor holding sunt restrictiile din legea societatilor comerciale referitoare la distribuirea dividendelor. Ne referim in acest sens la decalajul in timp (de aproape un an) dintre momentul realizarii profiturilor si momentul cand devine posibila distribuirea acestora. In consecinţa, interpunerea unei societăţi holding, persoana juridica romana, in structura unui grup de societati romanesti ar amana cu inca un an distribuirea dividendelor catre actionari. O posibila solutie in acest sens ar fi cresterea flexibilitatii distribuirii dividendelor prin modificarea prevederilor actuale din legea societatilor comerciale, in sensul introducerii posibilitatii ca cel putin societatile de holding sa distribuie dividende anticipate, înainte de incheierea exercitiului financiar.

Etape următoare in dezvoltarea legislaţiei de holding

Urmare a introducerii condiţiilor minimale de mai sus, cadrul legislativ de tip holding ar putea evolua in continuare pentru a se alinia la tendinţele actuale care se manifesta in plan internaţional. In acest sens, s-ar putea avea in vedere modificarea legislaţiei pentru a permite consolidarea rezultatului fiscal al societăţilor din grup la nivelul societăţii holding, in prezent consolidarea fiind posibila in România numai din punct de vedere contabil.

In plus, pentru a răspunde nevoilor de administrare centralizata a resurselor financiare si a unor active intangibile (de exemplu, drepturi de proprietate intelectuala) la nivel de grup prin intermediul unor societăţi de holding specializate, adaptarea legislaţiei ar putea avea in vedere scutirea veniturilor obţinute din dobânzi si redevenţe intra-grup.

In ceea ce priveşte posibilitatea folosirii unor societati romanesti de holding in scop de finanţare care vor colecta si distribui resurse financiare intra-group, este nevoie sa se asigure in primul rând un cadru legal, care sa permită desfăşurarea de o maniera flexibila a unor astfel de activităţi, fără a necesita aprobări sau cerinţe speciale din partea autorităţilor de reglementare (cum ar fi cele care rezulta din aplicarea reglementarilor BNR).

Beneficiile introducerii in România a unei legislaţii de holding

Suntem de părere ca introducerea unui regim special de tip holding in legislatia romaneasca este de natura a genera multiple beneficii pe de o parte pentru grupurile de companii romanesti care au nevoie de astfel de structuri iar pe de alta parte, indirect, pentru autortitatile fiscale.

Grupurile de societăţi romaneşti vor avea astfel opţiunea utilizării unui holding local, ceea ce va putea asigura un control mai eficient asupra structurii de grup si totodata va putea reduce costurile de administrare.

Din perspectiva autorităţilor fiscale, implementarea unei legislatii de tip holding va aduce mai degraba beneficii indirecte si nu neaparat imediate. Aşa cum s-a prezentat anterior, un regim de tip holding presupune neimpozitarea la nivel de holding a unor tipuri de venituri din participaţii. Pe de alta parte, este important de precizat ca in prezent astfel de societăţi holding nu găsesc un mediu favorabil de dezvoltare in România, fiind  incorporate in alte jurisdicţii, ceea ce nu este de natura a aduce vreun beneficiu autorităţilor fiscale romane.

Dacă pe termen scurt, un regim de holding nu ar aduce beneficii fiscale directe pentru autoritati, pe termen mediu si lung, va exista un impact pozitiv indirect prin accea ca se vor putea infiinta un numar mai mare de societati in Romania, se vor dezvolta activitati colaterale (cum ar fi cele de administrare, de contabilitate, servicii juridice si de consultanta), creand premisele dezvoltarii unor noi locuri de munca. In plus, un regim de holding in România va încuraja păstrarea in tara a capitalului autohton si va aduce României un avantaj in competiţia fiscala globala. Astfel, România ar putea deveni o locatie de referinta pentru structuri de tip holding la nivel regional ceea ce va avea ca efect creşterea atractivităţii tarii noastre pentru investitorii straini si va favoriza totodată acumularea de capital strain. Toate acestea vor genera in ultima instanţa o baza de impunere mai mare si venituri fiscale mai mari pentru autorităţi.