Pro-rata: un mecanism de reducere a costurilor cu TVA pentru institutii financiar-bancare
In contextul financiar actual, reducerea costurilor in ceea ce priveste taxele indirecte, cu precadere a TVA, incepe sa primeasca o atentie sporita. Majoritatea serviciilor financiar-bancare sunt scutite de TVA. Totusi, aplicarea acestei scutiri de catre institutiile financiare are drept consecinta pierderea dreptului de a recupera TVA achitata pentru achizitiile efectuate. Astfel, aceasta TVA din achizitiile unei insitutii financiare care ofera servicii financiar-bancare scutite reprezinta un factor important pentru stabilirea bugetelor si, implicit pentru stabilirea conditiilor care permit dezvoltarea activitatii de o maniera eficienta, fiind considerata in cele mai multe cazuri un cost asumat.
Principiile de recuperare a TVA pentru serviciile financiar-bancare se bazeaza pe un mecanism de alocare a achizitiilor pe categoriile de activitati efectuate. Astfel, in timp ce TVA aferenta achizitiilor ce pot fi alocate direct operatiunilor scutite de TVA ale unei institutii financiar-bancare reprezinta un cost, TVA aferenta achizitiilor ce pot fi alocate direct operatiunilor taxabile poate fi recuperata. Exista, de asemenea, exceptii de la aceasta regula care permit spre exemplu, deducerea de TVA in cazul achizitiilor ce pot fi atribuibile operatiunilor financiar-bancare efectuate catre clienti din afara Uniunii Europene sau operatiunilor financiar-bancare legate de exporturi de bunuri.
Majoritatea tranzactiilor efectuate de institutiile financiar-bancare sunt scutite de TVA (acordarea de credite, tranzactionarea cu instrumente financiare, serviciile de asigurare etc.) insa exista de asemenea, si anumite servicii financiare sau conexe domeniului care insa nu pot beneficia de scutire si prin urmare sunt impozitate cu TVA (furnizarea de informatii, consultanta financiara, factoring, recuperarea de creante etc.). Prin urmare, deducerea de TVA in cadrul unei institutii financiare care realizeaza ambele tipuri de activitati, utilizand mecanismul de alocare amintit mai sus este limitata.
Totusi, pe langa achizitiile pentru care se poate stabili alocarea pe o activitate specifica, exista o gama larga de achizitii care nu permit aceasta alocare, intrucat ele sunt destinate utilizarii activitatii institutiilor financiar-bancare vazuta ca un intreg.
Pentru acestea, legislatia de TVA prevede un mecanism special de deducere pe baza unui procent de pro-rata. Astfel, pro-rata este un procent care determina gradul in care TVA aferenta achizitiilor care nu permit alocarea directa mai sus mentionata poate fi dedusa.
Exista mai multe criterii ce stau la baza calculul pro-ratei. Astfel, procentul de TVA deductibila aferenta achizitiilor nealocabile poate fi calculat in functie de ponderea veniturilor taxabile in total venituri (cea mai des intalnita), dar si in functie de tipuri de activitati sau grupuri de angajati daca acest lucru conduce la o marire a procentului de deducere.
Legislatia multor state membre se axeaza pe metoda alocarii directe, ce este mult mai simpla in aplicare. Acesta ar fi cazul Austriei unde se utilizeaza preponderent metoda alocarii directe. Doar in cazuri speciale este permisa aplicarea pro-ratei si a unei metode ce implica utilizarea concomitenta a celor doua principii, asa cum prevede legislatia din Romania.
Alte state membre identifica procentul de TVA ce poate fi dedusa in cazul institutiilor financiar-bancare preponderent prin intermediul pro-ratei, doar in situatii de exceptie fiind folosita alocarea directa a achizitiilor.
La extrema se afla legislatia de TVA din Bulgaria si Cehia unde deducerea TVA este permisa doar in baza de pro-rata.
Ca si in cazul Austriei, legislatia de TVA din Romania se axeaza pe metoda alocarii directe care este complementata de deducerea TVA in baza de pro-rata. Totusi, putini sunt cei care intr-adevar se folosesc de aceasta facilitate prevazuta de legislatie si astfel costurile cu TVA sunt mai mari decat ar putea fi ele in realitate.
Cu toate ca valoarea pro-ratei unei institutii bancare poate depinde de spectrul si ponderea activitatilor supuse TVA pe care le desfasoara, deducerea de TVA pe baza de pro-rata poate imbunatatii considerabil reducerea costurilor. Astfel, institutiile bancare din statele membre au o cota deductibila ce variaza intre o medie de minimum 1% (ca de exemplu in Cehia si Italia) pana la 14% (in Germania).
Intr-adevar, calculul de pro-rata implica un efort suplimentar de raportare pe care institutiile financiare ar trebui sa il faca (jurnale de TVA care sa permita alocarea pe tipuri de tranzactii, registrul de ajustari pentru mijloace fixe etc.). Totusi, punand in balanta efortul suplimentar de raportare si optimizarile de costuri cu TVA ce pot fi obtinute, deducerea de TVA pe baza pro-ratei poate fi un bun mecanism de reducere a costurilor cu TVA aferente unei institutii financiar-bancare.
