Intentia conteaza…, chiar si pentru a putea deduce TVA
Mihai Vintu - Tax Manager, Ionela Serban - Tax Senior Consultant
Intradevar, intentia conteaza in orice actiune intreprinsa de fiecare dintre noi. Ceea ce este interesant este ca aceasta conteaza si in ceea ce priveste dreptul de deducere a TVA.
Conform prevederilor legale, orice persoana impozabila poate deduce TVA platita la achizitia bunurilor sau serviciilor, daca respectivele bunuri si servicii sunt utilizate in vederea efectuarii de activitati economice si generarii de venituri. Teoretic, situatia pare destul de simpla in cazul societatilor romanesti inregistrate in scop de TVA in Romania, dar devine mai complicata in cazul societatilor care realizeaza cheltuieli inainte de data inregistrarii in scopuri de TVA sau realizeaza obiective de investitii complexe si vor inregistra venituri doar in urmatoarele exercitii financiare sau deloc.
Legislatia de TVA contine prevederi conform carora, o persoana impozabila poate deduce TVA aferenta cheltuielilor realizate anterior inregistrarii in scopuri de TVA, daca demonstreaza ca acestea au fost efectuate cu intentia de a desfasura activitati economice in viitor. Deducerea este posibila prin inscrierea sumei in cauza in deconturile de TVA ce vor fi depuse dupa data inregistrarii. Dreptul de deducere trebuie exercitat intr-un termen de maximum 3 ani de la data angajarii cheltuielilor, termenul prelungindu-se pana la 5 ani daca autoritatile fiscale aproba deducerea taxei.
Cum se evalueaza insa intentia de a desfasura activitati economice in viitor? Legislatia este destul de incompleta in aceasta privinta si nu mentioneaza in mod specific documentele care probeaza intentia, ci se refera la o serie de elemente obiective, cum ar fi faptul ca se angajeaza costuri si/sau se fac investitii pregatitoare necesare initierii activitatii economice. Experienta ultimilor ani, ne-a invatat insa ca atunci cand trebuie sa justifice deductibilitatea cheltuielilor sau a TVA aferenta, firmele trebuie sa dispuna de un numar semnificativ de documente justificative, pentru a preintampina eventualele obiectii ridicate de organele fiscale. Ne-ar fi greu si nu ne propunem in acest context sa enumeram documentele care sa probeze intentia, dar intotdeauna trebuie avut in vedere caracterul activitatii care urmeaza a fi desfasurat. Spre exemplu, o firma care intentioneaza sa realizeaze activitati de marketing a unor produse, poate avea cheltuieli cu prospectarea pietei, editarea si distribuirea de brosuri, organizarea de evenimente promotionale, iar una de distributie cu inchirierea sau achizitionarea de mijloace de transport, a spatiului de depozitare sau a bazelor de date cu potentialii clienti.
Aceleasi considerente ar trebui sa fie avute in vedere si de firmele straine care angajeaza cheltuieli in Romania si care isi pun problema recuperarii acelei TVA din Romania. Spre exemplu, o firma din Marea Britanie, care tine materii prime in Romania la dispozitia unui producator roman, nu este nevoita sa se inregistreze in scopuri de TVA in Romania intrucat poate beneficia de aplicabilitatea masurilor de simplificare pentru stocuri la dispozitia clientului, dar in acelasi timp intentioneaza sa-si recupereze TVA aferenta inchirierii spatiului de depozitare si serviciilor logistice. Si nefiind inregistrata sau nestabilita in scopuri de TVA in Romania, poate solicita rambursarea TVA in baza prevederilor Directivei a 8-a privind rambursarea TVA catre companii stabilite in alte state membre.
Totusi, daca la un anumit moment, masurile de simplificare nu se mai pot aplica si societatea din Marea Britanie devine obligata la inregistrarea in scopuri de TVA in Romania, aceasta poate sa deduca TVA aferenta cheltuielilor suportate inainte de data inregistrarii in deconturile de TVA depuse ulterior inregistrarii. Aceasta ar aduce si un avantaj in privinta termenelor legale de rambursare, intrucat ca societate inregistrata in scop de TVA in Romania poate rambursa TVA in 45 de zile, iar ca societate neinregistrata termenul legal de rambursare este in prezent de maximum 6 luni. In aceasta situatie, pare mai usor in practica sa se dovedeasca faptul ca tinerea stocului in Romania era in mod direct legata de realizarea de activitati economice si ca doar faptul ca se puteau folosi masurile de simplificare a permis societatii din Marea Britanie sa nu solicite inregistrarea.
Intentia desfasurarii de activitati economice trebuie demonstrata si in cazul companiilor care sunt inregistrate in scopuri de TVA de la inceput, dar realizeaza investitii complexe pe o durata mai lunga de timp si care vor genera venituri doar dupa ce investitia va fi finalizata, sau in anumite situatii, nici nu vor ajunge sa realizeze venituri.
Mai exact, faptul ca persoana impozabila a demonstrat intentia, nu exclude dreptul autoritatilor de a solicita dovezi suplimentare cu privire la finalitatea actiunilor premergatoare. De aici si practica autoritatilor de a solicita persoanei impozabile sa demonstreze, prin prezentarea de antecontracte, oferte, studii si raporte de prospectare a pieteri, studii de exploatare, etc, ca bunurile sau serviciile pentru care s-a acordat dreptul de deducere a TVA sunt / vor fi efectiv utilizate in scopul desfasurarii de activitati economice.
Se pune insa intrebarea ce se intampla in cazul in care in urma angajarii unor cheltuieli, respectiva societate nu va ajunge sa realizeze venituri. O astfel de situatie se poate intampla in cazul societatilor ce activeaza in domeniul exploatarilor miniere sau petroliere, care pana la momentul obtinerii de venituri angajaza costuri semnificative cu exploatarea. Astfel de actiuni de exploatare sunt considerate drept activitati premergatoare activitatilor economice, pentru care dreptul de deducere a TVA este acordat, inca o data, in masura in care contribuabilul poate demonstra intentia desfasurarii unei activitati economice.
Intrucat ne este bine cunoscuta reticenta autoritatilor de a acorda dreptul de deducere a TVA, in baza motivatiei ca dreptul de deducere a TVA se poate exercita daca este direct legat de obtinerea de venituri, este util sa cautam ajutor si in jurisprudenta si legislatia europeana valabila in acest sens.
Practica are castig de cauza la Curtea Europeana de Justitie care a considerat in numeroase cazuri (cum ar fi: C-37/95 Belgische Staat v. Gent Coal Terminal NV, C-110/94 Intercommunale voor zeewaterrontzilting (INZO) v. Belgian State and C-268/83 D.A. Rompelman and E.A. Rompelman – Van Deelen v. Minister van Financien), ca inca de la momentul efectuarii primei investitii persoana impozabila initiaza o activitate economica. Astfel, deciziile Curtii in aceste cazuri au fost ca TVA platita pentru actiuni premergatoare unei activitati economice poate fi dedusa de catre persoana impozabila, chiar si in cazul in care nu s-au obtinut venituri.
Daca avem in vedere ca deciziile Curtii Europene de Justitie fac corp comun cu preverile Directivei Europene de TVA care sunt obligatorii pentru toate instantele si autoritatile din statele membre, societatea care angajeaza cheltuielile poate avea castig de cauza in exercitarea dreptului de deducere a TVA.
Un „DAR” exista totusi si aici. Chiar daca in baza deciziilor emise de Curtea Europeana de Justitie se poate deduce TVA aferent oricarei actiuni de investitie sau premergatoare, Curtea lasa la latitudinea statelor membre posibilitatea de a solicita suficiente evidente pentru a demonstra intentia desfasurarii de activitati economice.
Totusi, ceea ce este cu adevarat important si interesant este ca Instantele nationale adopta in ultima perioada trenduri din ce in ce mai favorabile agentilor economici. Explicit, acestea au inceput sa ia in considerare, la momentul solutionarii unui caz, si deciziile emise in cazurile specifice judecate la Curtea Europeana de Justitie.
