Deductibilitatea comisionului pentru serviciile de recuperare a creantelor
Deductibilitatea comisionului pentru serviciile de recuperare a creantelor – o problema ce trebuie transataSilviu Sandache, Manager in departamentul Consultanta pentru Impozitele directe ale companiilor, din cadrul PricewaterhouseCoopers Tax Advisors & Accountants S.R.L.
Contextul economic global impune folosirea unor metode variate de finantare a afacerilor, serviciile de recuperare a creantelor fiind una din aceste metode. In aceste conditii este esential ca deductibilitatea acestor costuri suplimentare sa fie asigurata conform legislatiei romanesti. In cele ce urmeaza vom sublinia cateva aspecte referitoare la deductibilitatea acestor cheltuieli
In contextul crizei financiare mondiale care a inceput deja sa afecteze economia Romaniei, una din problemele cele mai spinoase cu care se confrunta companiile este obtinerea finantarilor. Lipsa de incredere ce caracterizeaza piata bancara / de credit actuala face ca bancile sa nu mai acorde finantari companiilor pentru nevoile de investire sau curente ale acestora.
In aceste conditii, pentru mentinerea unei viabilitati sustenabile, este normal ca agentii economici sa se concentreze pe finantarea capitalului de lucru. Exista numeroase modalitati de optimizare si de finantare a capitalului de lucru actionand in diverse puncte ale ciclului unei afaceri. In cele ce urmeaza ne vom concentra pe recuperarea creantelor de la clienti ca modalitate de imbunatatire a fluxurilor de numerar si implicit a capitalului de lucru precum si a implicatiilor fiscale ale instrumentelor de recuperare a acestor creante.
Factoring-ul vs serviciile de recuperare a creantelor
Factoringul este operatiunea prin care un portofoliu de creante sunt cedate unui factor in schimbul unei dobanzi / comision. La termenele agreate factorul achita creantele preluate clientului de factoring, urmand ca acesta sa recupereze contravaloarea acestora la termenele scadente de la debitorii de factoring.
Serviciile de recuperare a creantelor sunt similare factoring-ului, deosebirea fundamentala fiind acea ca portofoliul de creante cedat este constituit din creante incerte a caror scadenta este depasita. De asemenea, riscul de neincasare ramane detinatorului creantelor neexistand posibilitatea de transfer a acestuia ca in cazul factoring-ului veritabil. Prestatorul unor astfel de servicii de recuperare castiga un comision in functie de procentul de creante incasate din portofoliul initial.
De obicei ca si in cazul factoring-ului, o relatie contractuala este instituita intre client si prestator, relatie ce stabileste printre altele si mecanismul de urmarire a incasarii creantelor din portofoliu si de facturare a comisionului in functie de incasari.
Tratamentul fiscal al serviciilor de recuperare a creantelor
Este de mentionat ca serviciile institutionalizate de recuperare a creantelor au aparut pe piata din Romania ulterior serviciilor de factoring. Datorita acestui lucru, precum si din cauza disputelor ce au existat intre autoritaile fiscale si contribuabili, legiuitorul roman a simtit nevoia sa clarifice in cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal tratamentul cheltuielilor cu scoaterea din evidentele contabile a creantelor cedate, mentionand ca aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
In lipsa unor precizari specifice referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu comisionul perceput de companiile ce presteaza astfel de servicii se pune problema abordarii de catre autoritatile fiscale a acestei deductibilitati. Este importanta aceasta precizare in conditiile in care semnale din piata arata ca uneori autoritatile fiscale tind sa considere in unele cazuri aceste cheltuieli ca fiind nedeductibile la calculul profitului impozabil.Aceasta problema este amplificata si de faptul ca in general aceste comisioane reprezinta o parte semnificativa a valorii creantelor ce sunt subiect al serviciilor de recuperare.
In cele ce urmeaza vom evidentia argumentele pro si contra deductibilitatii acestor cheltuieli.
Se poate sustine ca in conformitate cu primul aliniat al articolului 21 din Codul Fiscal, aceste cheltuieli sunt deductibile fiind efectuate in scopul generarii de venituri impozabile. Totusi conectarea acestora cu eventualele venituri impozabile viitoare este destul de dificila si astfel, autoritatile fiscale pot contesta deductibilitatea acestor cheltuieli. De asemenea, un element de confuzie care poate duce la neacceptarea deductibilitatii cheltuielilor cu comisioanele de recuperare a creantelor este posibilitatea oferita de Codul Fiscal de deducere a provizionului pentru clienti incerti in anumite limite si conditii si de asemenea de a deduce integral acest provizion in cazul clientilor ce se afla in procedura de insolventa sau faliment.
Pe de alta parte, se poate sustine cu suficiente argumente deductibilitatea acestor cheltuieli.
Un argument economic important este ca disponibilitatile banesti rezultate in urma recuperarii acestor creante incerte vor fi folosite in desfasurarea in continuare a afacerii al carui scop principal este generarea de venituri care la randul lor vor fi impozabile atunci cand vor fi realizate. De asemenea, aceste disponibilitati pot fi folosite pentru nevoile de investire ale companiei, investitii generatoare de venituri in viitor.
Referitor la deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile Codul Fiscal are cateva prevederi specifice referitoare la forma sub care sunt ocazionate aceste servicii: existenta unui contract intre parti, existenta facturilor pe baza carora sunt inregistrate aceste cheltuieli, existenta altor documente care sa probeze prestarea efectiva a acestor servicii.
Un alt argument, de forma de aceasta data, este ca in cazul in care compania ar fi avut un departament specializat de recuperare a unor astfel de creante, cheltuielile materiale si umane ocazionate de aceasta activitate ar fi fost deductibile la calculul impozitului pe profit. Modalitate de eficientizare a unor astfel de activitati si concentrarea asupra obiectului principal de activitate este o decizie de management.
Nivelul acestui comision trebuie judecat in contextul situatiei acelor creante ce sunt supuse recuperarii. Acest nivel al comisionului in sine nu ar trebui sa fie un indicator al nedeductibilitatii acestor cheltuieli atata vreme cat el este subiect de negociere libera intre companii neafiliate.
Faptul ca legiuitorul nu a facut o mentiune speciala referitoare la deductibilitatea acestor tipuri de cheltuieli nu inseamna ca acestea sunt nedeductibile. Lista cheltuielilor deductibile din punct de vedere fiscal nu este una exhaustiva, din aceasta cauza legiuitorul a simtit nevoia sa faca referire la principiul general de deductibilitate valabil pentru contribuabilii romani.
Mentiunea speciala prevazuta de Normele metodologice ale Codului Fiscal conform careia cheltuielile cu scoaterea din evidentele contabile ale creantelor cesionate intr-un contract de facoring sunt deductibile la calculul impozitului pe profit nu este nici ea un indiciu al nedeductibilitatii oricaror alte cheltuieli generate de recuperarea unor creante. Mai mult, comisionul perceput de factor ca urmare a unui astfel de contract de factoring nu beneficiaza nici el de o prevedere speciala a Codului Fiscal.
Concluzie
Avand in vedere contextul economic actual este de asteptat ca agentii economici sa apeleze din ce in ce mai mult la aceste tipuri de servicii pentru imbunatatirea pozitiei fluxurilor lor banesti. Desi autoritatile fiscale pot contesta deductibilitatea acestor tipuri de cheltuieli, companiile trebuie sa fie pregatite sa argumenteze deductibilitatea acestora in conditiile in care substanta acestor tranzactii este sustenabila din punct de vedere economic si este documentata conform cerintelor specifice ale Codului Fiscal.
